Coachingul ca proces de învățare

Am fost invitat săptămâna trecută la un eveniment în care am fost provocat de întrebarea “ce legătură are coachingul cu teoriile despre învățarea adulților?“.

În articolul de mai jos am explicat care este motivul pentru care coachingul este una dintre formele cele mai rapide de schimbare și de ce este important ca “procesul de reflecție” să fie ghidat de către un expert.

I. Despre procesul de învățare

La fel ca și coachingul, învățarea este un proces ciclic ce poate fii reprezentat ca și o roată (Kolb,1984).

Ca și punct de plecare, învățarea are la bază o experiență concretă rezultată în urma unei acțiuni sau non-acțiuni.

„Roata învățării” constă din patru etape de învățare:

1. Experiență concretă;
2. Reflecția asupra experienței (gândire)
3. Abstractizare
4. Acțiune.

1. Experiență concretă
   
   Pentru ca învățarea să aibă loc, e nevoie ca persoana să trăiască o anumită experiență (adesea problematică). Acest eveniment oferă persoanelor un punct de plecare în înțelegerea modului în care percep situația și în rezolvarea problemelor.
   
   
2. Reflecție (gândire)
   
   După ce a trăit evenimentul, persoana trebuie să-și ia timp pentru a reflecta asupra acestuia și să evalueze natura experienței avute. Ar fi de dorit să se gândească la ce lecție a învățat din acel eveniment (cum și ce).
   
   Reflecția implică compararea evenimentului prezent cu experiența din trecut și imaginarea unor posibilitățile viitoare. De asemenea, este important ca persoana să reflecte și asupra ei însăși ca om care învață.
   
   De reținut! Reflecția este privită de mulți practicanți din educație ca o parte importantă a învățării. Este, de asemenea, un element esențial în dezvoltarea leadership-ului, precum și în dezvoltarea de coachi și mentori.
   
   
3. Abstractizarea (conceptualizarea)
   
   Prin reflecție, abstractizarea este un proces al cărui scop este de a transforma experiența concretă într-un concept semnificativ, important (vezi secțiunea de mai jos despre semnificație.)
   
   
4. Acțiunea/Experimentarea activă
   
   Orice acțiune include luarea unei decizii luată în urma reflecției și evaluării unui eveniment. Decizia ar putea include și opțiunea de a nu acționa.

Pentru ca roata învățării să învârte și procesul de învățare continue, sunt necesare două tipuri de transformare: în sus și înainte.

• Mișcarea ascendentă reflectă o transformare internă de la experiența concretă la formarea unei conștiințe noi, extinse (concepție abstractă).
  
  
• Mișcarea înainte indică o schimbare comportamentală de la reflecția internă (gând) la acțiunea externă (faptă).

De reținut! Coachingul este un proces care invită clientul să treacă de la gând la faptă și prin acțiunile sale să obțină un anumit rezultat, o nouă experiență concretă, pe care să o compare cu ce și-a dorit.

Iar dacă nu a obținut ce și-a dorit … să repete procesul.

II. Stilurile de învățare

Există diferențe individuale considerabile între oameni în ceea ce privește preferințele acestora (punctele tari și punctele slabe) în procesul de învățare.

Gânditorii (DE CE?) învață observând și gândindu-se la ce s-a întâmplat. Aceștia pot evita ”aruncatul cu capul înainte” și preferă să privească de pe margine. Preferă să stea retrași și să vadă experiențele dintr-o serie de perspective diferite, colectând date și luându-și timpul necesar pentru a ajunge la o concluzie adecvată.

Teoreticienilor (CE?) le place să înțeleagă teoria din spatele acțiunilor. Au nevoie de modele, concepte și fapte pentru a se implica în procesul de învățare. Preferă să analizeze și să sintetizeze, transformând informațiile noi într-o „teorie” sistematică și logică.

Practicienii (CUM?) sunt acei oameni care învață făcând. Ei trebuie sa-si murdărească mâinile, să “se arunce cu capul înainte”. Au o abordare deschisă a învățării, implicându-se pe deplin și fără părtinire în experiențe noi.

Pragmaticii (PENTRU CE?) trebuie să poată vedea cum să pună învățarea în practică, în lumea reală. Conceptele și teoriile abstracte sunt de o utilizare limitată, cu excepția cazului în care pot vedea o modalitate de a pune ideile în acțiune în viața lor. Experimentează doar pentru a vedea dacă funcționează și obțin rezultate.

Cele patru moduri de învățare – Gânditor, Teoretician, Practician și Pragmatic – definesc stilurile de învățare ale unui individ:

• Gânditorii și Teoreticienii își concentrează energia pe conștientizarea internă și sunt mai predispuși să se concentreze pe stabilirea de obiective pentru ei înșiși și pe dezvoltarea auto-eficacității.
  
  
• Practicienii și Pragmaticii sunt mai predispuși să fie receptivi la feedback-ul extern și mai sensibili la mediul din jurul lor.
  
  
• Cei care au atins măiestria în toate cele patru stiluri de învățare sunt cunoscuți ca și practicieni-reflexivi, persoane capabile să înțeleagă experiența concretă și să o transforme în acțiune prin reflecție și conceptualizare.

De reținut! Procesul de coaching își propune să dezvolte competența clienților astfel încât aceștia să poată deveni practicieni-reflectivi.

III. Învățarea reflexivă (schimbarea)

Reflecția este un factor important pentru schimbare deoarece, fără reflecție, oamenii nu ar învăța din experiențele lor – ei ar continua să experimenteze lumea în care aceeași emoție și percepție („buclă de auto-confirmare”).

Reflecția este o funcție cognitivă care poate apărea din memorie, prin amintirea experienței. Ea implică atât gândirea, cât și sentimentele despre o experiență – din această gândire și simțire reiese o nouă conștiință cu o nouă apreciere, înțelegere și perspectivă despre acea experiență.

De reținut! În coaching, reflecția este efectiv o formă de autoevaluare internă, făcută explicit de către client prin răspunsurile la întrebările puse de către coach.

Etapa de reflecție din cadrul roții de învățare poate fi extinsă într-o sub-buclă cu șase etape mai fine, ca mai jos:

1. Descriere: descrie ce s-a întâmplat concret în timpul experienței.
   
   
2. Gândire și emoții: reflectă asupra gândurilor și sentimentelor tale.
   Ce gândeai / simțeai în timpul evenimentului?
   
   
3. Analiză: încearcă să înțelegeți ce s-a întâmplat și să extragi sensul din experiență.
   Ce înseamnă pentru tine ce s-a întâmplat?
   
   
4. Evaluare: evaluează avantajele și dezavantajele, beneficiile și costurile rezultatului experienței.
   Ce anume ai obținut și cu ce costuri?
   
   
5. Concluzie: rezumă însemnătatea (concluzia), lecțiile învățate (decizia) și caută sau imaginează-ți îmbunătățiri.
   În lumina a ceea ce s-a întâmplat, ce altceva ai fi putut face?
   
   
6. Recomandare/plan de acțiune: recomandă un viitor plan de acțiune pentru învățare și îmbunătățire ulterioară.
   Dacă ar apărea din nou o situație similară, ce vei face diferit?

De reținut! În coaching, este important pentru Client să „nu sară la concluzii” fără o analiză și fără a da un sens experienței. Concluziile ar trebui să urmeze în mod logic din evaluare, cu posibile recomandări pentru acțiuni viitoare.

IV. Procesul de coaching ca și proces de învățare

Procesul de coaching poate fi definit temporal ca o “stare de tranziție” între experiențele trecute și un nou viitor.

Coachul trebuie să creeze această o experiență care nu trebuie să fie nici prea nouă, atât de diferită ca să provoace un disconfort major clientului dar nici prea familiară ca să-l împiedice să-și pună la îndoială propriile credințe limitatoare și să și le se schimbe.

Rolul acestuia este să știe când și mai ales cum anume să-l provoace astfel încât suferința neschimbării să fie mai mare decât teama de viitor și necunoscut.

Dacă suprapunem procesul de coaching peste cel de învățare, obținem următoarea reprezentare a celor două procese:

V. Semnificația (ce înseamnă ce mi s-a întâmplat?)

Dacă privești modelul de mai sus, observi că cele șase sub-etape ale reflecției descrise anterior se suprapun în mod eficient celor trei tărâmuri ale roții de învățare: experiența trecută -> semnificație -> viitor nou.

Mișcarea către noua destinație viitoare devine o forță rezultantă (din transformările ascendente și înainte). Spre sfârșitul acestui ciclu sau proces de învățare, apare conștiința internă a clienților, care se reflectă în comportamentul lor.

Una dintre presupozițiile NLP afirmă că “deciziile pe baza cărora luăm decizii sunt date de semnificația experienței trăite, de ce anume înseamnă pentru noi, nu de evenimentul propriu-zis“.

Ori, de cele mai multe ori, majoritatea semnificațiilor sunt învățate ”accidental” sau ”inconștient” și ne împiedică să obținem ceea ce vrem deoarece modul care vedem lumea este deformat de aceste credințe.

Re-înveți, adică te shimbi sau te dezvolți, doar în momentul în care dobândești o nouă ”înțelegere” și privești experiența subiectivă din altă ”perspectivă”. Atunci când ajungi să privești lumea ”cu alți ochi”.

La fel ca și profesorii buni, Coachii trebuie să dobândească abilități pentru a putea desluși procesul de creare a semnificațiilor și pentru a-și ajuta clienții să-și formeze sau să redescopere propriul sens și să își asume responsabilitatea pentru acesta.

De reținut! În practică, progresul rezultat de la experiența trecută la aspirația viitoare poate să nu fie simplu, călătoria de a-și trăi visul putând fi extrem de dificilă pentru unii clienți. Una dintre provocările Coachului este de a găsi o modalitate de a susține și revitaliza sensul personal al clienților în acel moment al vieții lor; căci a face sens înseamnă a simți și a gândi.