„Când urăști pe cineva, urăști de fapt o parte din tine însuți” – Herman Hesse
Ce înseamnă “eneagramă”?
Eneagrama modernă este o sinteză, un amalgam al mai multor tradiții și căi spirituale combinate cu psihologia modernă, folosită frecvent pentru a identifica și analiza personalitățile umane. Este utilă în procesul de dezvoltare personală deoarece ne oferă o imagine a măștilor noastre psihologice, arătându-ne unde și cum lucrează propria personalitate împotriva noastră.
Este important de menționat că eneagrama nu este un instrument de diagnostic psihologic sau psihiatric, ci un instrument de auto-cunoaștere și dezvoltare personală.
Unele persoane se concentrează pe înțelegerea și acceptarea propriei lor personalități, în timp ce alții se concentrează pe îmbunătățirea anumitor aspecte ale personalității lor. Alții își folosesc cunoștințele despre eneagramă pentru a îmbunătăți relațiile cu cei din jurul lor, învățând să comunice mai eficient și să se adapteze la nevoile și stilurile altor persoane.
De asemenea, eneagrama poate fi folosită în mediul de lucru pentru a sprijini dezvoltarea personală și dezvoltarea echipei. Prin înțelegerea tipurilor de personalitate ale membrilor echipei, se poate îmbunătăți comunicarea și colaborarea între membrii echipei, ajutând la obținerea de rezultate mai bune și la creșterea satisfacției angajaților.
Un alt avantaj al eneagramei este că poate fi folosită pentru a dezvolta empatie și înțelegere față de cei din jur. În loc să judecăm alte persoane pentru comportamentele lor, putem încerca să înțelegem motivația comportamentului lor din perspectiva tipului lor de personalitate și să căutăm modalități de a comunica mai eficient cu ei.
Termenul “eneagrama” provine din cuvintele grecești “ennea”, care înseamnă “nouă”, și “gramma”, care înseamnă “desen” sau “model”.
Simbolul eneagramei este reprezentat de un diagramă în formă de cerc, care are nouă puncte egale pe circumferința cercului. Fiecare punct reprezintă un tip de personalitate diferit, iar fiecare tip este numerotat de la 1 la 9.
Fiecare tip de personalitate este descris printr-o serie de trăsături, comportamente și motive de bază care îl definesc. În timp ce fiecare individ are o personalitate unică și complexă, eneagrama consideră că toți oamenii se pot încadra în unul dintre cele nouă tipuri de personalitate.
Fiecare tip de personalitate are punctele sale tari și slabe, iar eneagrama poate fi folosită pentru a înțelege aceste caracteristici și pentru a identifica modalități de dezvoltare personală și de a îmbunătăți relațiile cu ceilalți.
Ce este “personalitatea” din punct de vedere psihologic?
George Ivanovich Gurdjieff (1872-1949), pionierul Enneagramei în Occident, a numit prejudecata trăsătura principală a personalității. Cunoașterea prejudecățiilor tale și a celor cu care te relaționezi îmbunătățește enorm relațiile.
Orice teorie psihologică importantă afirmă că personalitatea noastră s-a format pentru a compensa nevoile de dezvoltare a copilăriei sau adolescenței ce nu au fost împlinite corespunzător. Aceste nevoi neîmplinite ajung apoi să interfereze în viața noastră de adult. Cu cât ele au fost neglijate mai mult cu atât personalitatea noastră este mai puternică deoarece rolul ei a fost util și necesar în a ne proteja zonele.
De aceea, o mare parte a personalității noastre este o colecție de mecanisme de apărare formate din reacții condiționate, frici și credințe inconștiente la anumiți stimuli interni sau externi. Psihologic vorbind, această „carapace” ne-a ajutat să supraviețuim în copilările și ne influențează o mare parte din deciziile din prezent.
În ce constă un proces de dezvoltare personală?
Scopul muncii de dezvoltare este oprirea reacțiilor automate, ne-conștiente, ale personalității noastre. Fără se ne cunoaștem tipul de personalitate nu ne vom putea dezvolta deoarece nu vom fi conștienți de aceste reacții.
De aceea, primul pas în procesul de dezvoltare personală este să aflăm cate este tipul nostru de personalitate. Știind ce tip de personalitate avem vom descoperi felul în care percepem lumea, alegerile pe care le facem, valorile la care ținem, cum reacționăm la cei din jur, cum răspundem la stres, care sunt tiparele (șabloanele) și motivațiile după care am trăit până acum. Tipul de personalitate va deveni rapid o parte a imaginii de sine și ne va stimula în sensul dezvoltării noastre.
Al doilea pas este înlocuirea reacțiior automate învățate în trecut cu răspunsuri adecvate realității de AICI și ACUM. Cu cât vom conștientiza mai des aceste reacții automate ale personalității noastre, cu cât mai des ne vom „surprinde asupra faptului” cu atât o să ne identificăm mai puțin cu ele. Acest proces este similar cu cel din fizica cuantică numit Efectul Zeno, proces asociat adesea cu expresia: „Oala urmărită nu fierbe niciodată” („A watched pot never boils”), observarea continuă a unui sistem împiedicând evoluția acestuia.
Care sunt principalele probleme ale procesului de dezvoltare personală?
Dezvoltarea personală ne cere să avem blândețe și răbdare cu noi deoarece ne-a luat ani de zile ca să ne construim aceste mecanisme de protecție ale Egoului, așa încât nu putem scăpa de ele peste noapte.
O problemă inevitabilă a dezvoltării personale este că atunci când deschidem acest înveliș securizant al personalității pentru o perioadă mai lungă de timp începem să simțim sentimente de anxietate, intuind că ceva neplăcut poate apărea tot timpul. Acest lucru este un semn bun, care ne arată că schimbarea se produce deoarece atunci când ne îndreptăm atenția asupra vechilor noastre mecanisme de apărare începem să trăim exact sentimentele de care ne-am apărat toată viața.
Din păcate, cei mai mulți oameni abandonează procesul de dezvoltare tocmai în aceste momente. Nu suportă această încărcătură emoțională.
O altă problemă este ideea că ne putem „repara” singuri. Am învățat încă din copilărie că pentru a corespunde anumitor cerințe pe care mintea noastră le-a primit de-a lungul timpului trebuie să fim diferiți de cum eram atunci.
De fapt, noi doar trebuie să descoperim și să acceptăm cine suntem cu adevărat. Când devenim conștienți atât de obiceiurile noastre distructive cât și de părțile din noi de care am vrea să scăpăm, ceva cu totul nou apare în viața noastră.
Adesea, pentru a dobândi această conștientizare avem nevoie de un profesionist care să ne „oglindească” aceste tipare ne-conștiente, aflate în „pata noastră oarbă”. Iar pentru unii oameni a se angaja într-o astfel de relație cu un profesionist este de neconceput.
Caracteristicile principale ale Eneagramei
Eneagrama grupează cele nouă tipologii de personalitate în funcție de Triada Sinelui, Grupul Hornevian și Grupul Armonic.
1. Triadele Sinelui
Triadele sunt importante în munca de transformare pentru că ne arată unde dezechilibrul nostru este major, modul în care unitatea psihicului uman a fost divizată. Ele reprezintă cele trei mari grupe de probleme și cele trei tipuri de mecanisme de apărare ale Egoului, relevându-ne modul în care conștiința noastră se contractă și apar limitările.
Medicina modernă împarte creierul în: baza creierului sau creierul instinctual, sistemul limbic sau creierul emoțional și cortexul cerebral sau partea conștientă, gânditoare a creierului. Eneagrama consideră că fixațiile personalității noastre sunt asociate cu unul dintre acești „centri” subtili din corpul uman: abdomen (centrul acțiunii), inimă (centrul simțirii) și cap (centrul gândirii).
Triada căreia îi aparține tipul nostru de personalitate indică locul unde constrângerile și umpluturile artificiale ale personalității noastre operează cel mai puternic, înlocuind calitățile esențiale ale ființei cu imitații ale acestora cu care ajungem să ne identificăm. Funcția respectivă din fiecare triadă, instincte, emoții sau intelect, este funcția în jurul căreia Egoul s-a structurat cel mai puternic și de aceea este componenta psihicului cea mai puțin capabilă să funcționeze liber.
Triada instinctuală – Tip preocupat să facă față realității, își limitează Sinele din cauza tensiunilor fizice.
Triada emoțională – Tip preocupat de imaginea de sine – accesoriu al personalității asumate. Crede că poveștile despre ei înșiși și calitățile pe care și le-a asumat reprezintă identitatea lor.
Triada cerebrală – Tip dominat de anxietate, de teama că va fi lipsit de susținere și ghidare. Adoptă un comportament care crede că îi va mări simțul securității.
2. Grupurile Horneviene
Grupurile Horneviene indică stilul social al fiecărui tip de personalitate precum și strategia pe care o folosește fiecare tip când încearcă să-și împlinească nevoile primare.
Grupul asertivilor (cei ce se îndreaptă împotriva celorlalți) – Tip egocentric ce își amplifică Egoul – răspunde la stres sau dificultăți prin întărirea și consolidarea Egoului. Are probleme să-și accepte sentimentele.
Grupul docililor, supușilor (cei care vin către ceilalți) – Tip foarte supus solicitărilor super-egoului lor – se străduiesc să se supună regulilor, principilor și directivelor învățate în copilărie și au o nevoie de a le fi de folos oamenilor.
Grupul celor retrași (cei care se îndepărtează de ceilalți) – Tip fără diferențiere între sinele conștient și sentimente, gândire și impulsuri – răspunde la stres prin retragerea într-un „spațiu lăuntric”, în imaginația lor ce iese la iveală prin reverii și fantezii.
3. Grupurile Armonice
Grupurile Armonice ne arată ce atitudine adoptă fiecare tip de personalitate atunci când nu primește ceea ce vrea și ne relevă modul fundamental în care personalitatea noastră se apără împotriva pierderii și dezamăgirii. Altfel spus, cum ne descurcăm cu conflictele și dificultățile.
Grupul Optimist –Tip ce răspunde la conflict și dificultăți prin adoptarea, pe cât posibil, a unei atitudini pozitive, recadrând dezamăgirile într-un mod pozitiv, privind partea luminoasă a lucrurilor.
Grupul Competent – Tip ce au învățat să se descurce cu dificultățile dându-și la o parte sentimentele personale și străduindu-se să fie obiectiv, eficient și competent. Își ignoră sentimentele și nevoile subiective, încercând să rezolve problemele într-un mod logic și se așteaptă și de la alții să facă la fel.
Grupul Reactiv – Tip ce reacționează emoțional la conflicte și probleme și are dificultăți în a ști în ce măsură pot să aibă încredere în oameni. Căută un răspuns emoțional de la ei care să reflecte preocuparea celor cu care este în conflict și vor ca cealaltă persoană să aibă aceeași stare emoțională.
4. Ce anume ne motivează comportamentul?
Mecanismul personalității noastre este pus în mișcare de ceea ce numim frica de bază a fiecărui tip de personalitate. Această frică se naște în copilăria timpurie. Dintr-o perspectivă mai subtilă, fiecare frica de bază este o reacție în fața fricii universale de moarte și de dispariție, este frica personalității noastre în fața nimicului.
Frica de bază și dorința de bază reprezintă miezul nostru motivațional și sunt elemente importante care mențin obiceiurile și reacțiile automate ale personalității. Motivațiile arată ceea ce considerăm că ne lipsește și prin urmare ceea ce căutăm, într-un fel sau altul.
Vom recunoaște în noi înșine fricile de bază ale tuturor celor nouă tipuri de personalitate, însă frica tipului nostru de personalitate ne motivează comportamentul mai mult decât celelalte opt.
Pentru a compensa această frică, apare o dorință de bază, ca un mecanism prin care ne apărăm împotriva fricii de bază ca să putem funcționa. Dorința de bază este ceea ce credem că ne va ajuta să ne fie ne fie bine. E ca și cum ne-am spune „Dacă aș avea X (iubire, siguranță, etc) totul ar fi minunat”.
Putem să numim Dorința de Bază și „motorul Egoului” nostru, ce anume ne dă un motiv de a ne „pune în mișcare„, ne motivează.
E important să înțelegem că nu este nimic în neregulă cu dorința noastră de bază deoarece toate dorințele de bază reprezintă nevoi umane fundamentale îndreptățite. Problemele apar din cauză că fiecare tip își idealizează dorința de bază atât de mult încât celelalte nevoi încep să fie neglijate. Prin urmare, încearcă să și-o împlinească într-un mod greșit, pe căi autodistructive, compulsive în cele din urmă.
Compulsiunea reprezintă degenerarea Dorinței de Bază și ne arată modul în care ni se distorsionează gândirea, sentimentele și acțiunile și ne îndepărtează de Virtutea esențială a Eneatipului nostru de personalitate (cu verde în figura de mai jos).
5. Dinamica personalității – direcțiile de integrare și dezintegrare
Eneagrama este singurul instrument care ia în considerare că personalitatea umană are o anumită dinamică. În funcție de context, de starea în care ne aflăm, ne putem purta diferit – ca un alt tip de personalitate.
Direcția de integrare se referă la modul în care fiecare tip de personalitate se poate dezvolta și crește într-un mod sănătos.
În general, direcția de integrare este direcția în care personalitatea se îndreaptă atunci când se concentrează pe virtuțile sale – calitățile pozitive pe care fiecare tip de personalitate le poate manifesta atunci când este într-o stare sănătoasă. În aceste situații manifestăm aspectele pozitive ale altui Eneatip (virtutea acestuia).
Fiecare eneatip are, de asemenea, o direcție de dezintegrare specifică care se manifestă atunci când un individ se simte stresat sau copleșit. În acele momente manifestăm aspectele negative ale altui Eneatip (compulsiunea acestuia).
Este important de remarcat că modul în care se poartă o persoană aflată pe direcția de dezintegrare este diferit de comportamentele negative ale tipului de personalitate propriu. În timp ce eneatipurile au tendințe de bază care le definesc personalitatea, direcțiile de integrare și dezintegrare reflectă modalitățile diferite în care eneatipurile răspund la situațiile de calm și de stres.
Cum ne ajută Eneagrama în munca de dezvoltare personală?
Lucrul cu Eneagrama începe din momentul în care ai reușit să identifici ce tip de personalitate (eneatip) ești și înțelegi care sunt problemele tale de bază.
Eneagrama ne duce acolo unde vrem să ajungem, ajutându-ne să facem progrese foarte mari, deoarece ne ia de acolo de unde suntem cu adevărat.
Cunoașterea eneatipului ne dezvăluie felul în care percepem lumea, valorile la care ținem, ce ne motivează, cum reacționăm la cei din jur, cum răspundem la stres și multe alte lucruri importante.
„Știind ce eneatip suntem”, va deveni rapid o parte a imaginii noastre de sine și ne va stimula în sensul dezvoltării personale, în sensul opririi reacțiilor automate, inconștiente, ale personalității noastre.
Chestionar pentru determinarea Eneatipului
Instrucțiuni de completare
- Durata de completare a chestionarului este de 20-30 minute. De aceea, îți recomand ca înainte de completare să folosești butonul „Completează random” și să verifici dacă browser-ul tău e compatibil cu chestionarul.
- Acuratețea acestui chestionar va fi mai ridicată dacă vei înțelege că în fiecare dintre noi există patru părți ale Eului (ale Sinelui) – Partea Eului din trecut, Partea Eului din prezent, Idealul de Sine (sau Eul idealizat) și Eul adaptat, socializat (sau imaginea pe care ceilalți oameni o văd în noi).
- Chestionarul are scopul de a determina doar partea Eului din trecut, cea care determină personalitatea, cea dobândită pe de-o parte pe cale genetică de la părinții noștri și de altă parte prin educație, în special în perioada 0-6 ani (numită de psihologi și „perioada de imprint”).
- Este esențial să îți menți atenția concentrându-ți răspunsurile doar la partea ta din trecut și să nu amesteci răspunsurile cu părți din prezent, cu imaginea idealizată sau cu imaginea publică (cea socială).
- Chiar dacă în chestionar sunt și întrebări care se referă la cum crezi că te văd sau te consideră ceilalți, răspunsurile la aceste întrebări trebuie să se refere tot la partea sinelui tău din trecut.
- Dacă există momente în care crezi că nici una dintre afirmații nu are legătură cu tine … s-ar putea să ai dreptate. În acest caz, alege la întâmplare deoarece Eneatipul de personalitate nu va fi influențat de alegerea ta.
- După completarea chestionarului și calcularea scorurilor, salvează PDF-ul cu rezultate alegând formatul paginii „A4” și la „More settings” opțiunea „Background graphics” pentru a avea barele colorate.
- La final, accesează unul dintre link-urile de mai jos pentru a citi descrierile detaliate ale Eneatipului tău.