Am nevoie de consiliere sau coaching?
Dacă ai ajuns aici de pe prima pagină, probabil că îți pui exact întrebarea asta. Știi că vrei să schimbi ceva. Nu știi încă ce fel de ajutor ți se potrivește.
Poate ai auzit că diferența dintre consiliere și coaching e simplă: la consiliere vorbești despre trecut, iar la coaching despre viitor. Nu așa le despart eu. Amândouă pornesc de la ce trăiești acum și lucrează spre ce vrei de acum înainte.
„A consilia” a ajuns în română din franceză și vine din latinescul consiliari, care însemna „a se sfătui”, „a chibzui”. Rădăcina lui, consilium, începe cu „con-”, adică „împreună”. Înainte să alegi un drum, stai și chibzuiești împreună cu cineva.
Cuvântul „coach” a însemnat la început o trăsură. Numele vine de la Kocs, un sat din Ungaria unde se construiau trăsurile de acest fel, și a ajuns în engleză prin germană și franceză. Pe la 1830, studenții de la Oxford îi spuneau „coach” profesorului particular care îi ducea până la examen. Imaginea a rămas: o trăsură te duce undeva doar dacă știi unde vrei să ajungi.
Diferența dintre consiliere și coaching, așa cum o văd eu, pornește chiar de aici: din cât de limpede poți spune, astăzi, ce vrei să obții. Ca s-o explic, folosesc un instrument din Analiza Tranzacțională pe care îl iau cu mine în fiecare primă întâlnire cu un client nou.
Matricea lui Charlotte Sills, pe scurt
Charlotte Sills este psihoterapeută și formatoare în Analiza Tranzacțională. În cartea Contracts in Counselling and Psychotherapy, pe care a coordonat-o, propune o idee simplă: nu le ceri tuturor oamenilor același fel de înțelegere de lucru, pentru că nu vin toți din același loc. Am scris mai pe larg despre această idee în articolul Contractul adevărat dintr-o colaborare de coaching.
Matricea ei pornește de la două întrebări.
Cât de clar poți spune ce vrei să obții? La un capăt sunt obiectivele pe care le poți verifica: „vreau să țin prezentarea de luna viitoare fără să mă blochez”. La celălalt capăt sunt dorințele care se conturează abia pe parcurs: „vreau să mă simt altfel, dar nu știu încă cum”.
Cât de bine înțelegi ce se întâmplă cu tine? Unii oameni știu deja ce îi împiedică. Alții simt doar că ceva nu e în regulă, fără să-și poată explica de ce.
Din cele două întrebări ies patru situații. Fiecare are o frază prin care o recunoști:
- Explorare: „Nu știu ce vreau, doar că vreau altceva.”
- Dezvoltare: „Vreau mai mult din ce sunt deja.”
- Clarificare: „Știu ce vreau, dar nu știu de ce nu reușesc.”
- Schimbare: „Știu problema, știu și obiectivul.”
Nicio situație nu e mai bună decât alta. Fiecare cere doar un alt fel de a lucra împreună.
Unde intră consilierea și unde intră coachingul
Sills nu împarte matricea între consiliere și coaching. Ba chiar scrie că un obiectiv clar îi ajută pe oameni indiferent dacă vin la terapie, la consiliere sau la coaching. Împărțirea care urmează e felul meu de a citi matricea, după ani de lucru cu ea.
Jumătatea de jos, unde obiectivul e încă vag, e consiliere. Aici, a-ți cere un obiectiv precis ar fi prea devreme. Mai întâi trebuie să înțelegi ce se întâmplă cu tine și ce vrei, de fapt.
Jumătatea de sus, unde obiectivul e clar, e coaching. Aici știi încotro vrei să mergi și poți verifica dacă ai ajuns. Lucrăm la ce te oprește și la pașii prin care ajungi acolo.
Poate te întrebi de ce Clarificarea intră la coaching, deși acolo nu înțelegi încă ce te oprește. Pentru că obiectivul e limpede: știi unde vrei să ajungi și poți verifica dacă ai ajuns. Îți lipsește o bucată din drum, nu destinația.
La fel, Dezvoltarea intră la consiliere chiar dacă îți merge bine. Nu pleci de la o problemă, dar nici de la un obiectiv pe care să-l poți verifica. Abia pe parcurs afli ce înseamnă, pentru tine, „mai mult”.
Câteva situații imaginare te pot ajuta să te recunoști. Nu sunt povești de clienți, ci exemple construite ca să ilustreze fiecare colț al matricei.
- Explorare (consiliere). Să zicem că de câteva luni te trezești fără niciun chef să mergi la serviciu, deși nu s-a întâmplat nimic anume. Nu știi dacă vrei alt loc de muncă, altă echipă sau doar o pauză.
- Dezvoltare (consiliere). Să zicem că îți merge bine și ai mai lucrat cu tine în trecut. Totuși, simți că vrei mai mult de la tine, fără să poți spune ce anume.
- Clarificare (coaching). Să zicem că ești manager și știi că vrei să delegi mai mult. Ți-ai propus asta de mai multe ori și de fiecare dată ajungi să faci tu lucrurile, fără să înțelegi de ce.
- Schimbare (coaching). Exemplul îi aparține chiar lui Sills: o femeie proaspăt numită manager descoperă că noul post presupune prezentări în fața clienților. Știe că o blochează timiditatea și știe ce vrea: să vorbească liniștită în fața lor.
De ce consilierea vine adesea înaintea coachingului
Mulți oameni cer coaching pentru că sună mai bine: „vreau să fiu mai eficient”, „vreau să comunic mai bine”. Când stăm de vorbă, iese uneori la iveală că, dedesubt, sunt încă în jumătatea de jos a matricei. Știu că vor altceva, dar nu știu încă ce.
Am învățat asta pe pielea mea. La începutul carierei le propuneam unor oameni aflați în Explorare planuri de acțiune cu pași măsurabili, de parcă ar fi fost deja în Schimbare. Așa fusesem învățat că arată coachingul. Rezultatul era un om care se simțea împins, nu ajutat, și care renunța fără să înțeleg de ce.
Pentru situația de Explorare, Sills împrumută titlul unui roman de C.S. Lewis, Till We Have Faces (în traducere liberă, „Până vom avea chipuri”), și pune o întrebare pe care o parafrazez: cum să hotărăști cine vrei să fii, câtă vreme nu știi cine ești acum? De aceea drumul obișnuit merge de jos în sus. Mai întâi înțelegi, apoi îți fixezi un obiectiv și lucrezi spre el.
Obișnuit nu înseamnă obligatoriu. Sills spune că după o etapă de explorare poate urma una cu un obiectiv clar, sau poate nu. Unii oameni vin direct cu un obiectiv limpede și încep cu coachingul. Alții găsesc în consiliere tot ce le trebuia și se opresc acolo.
Unde se oprește consilierea
Există și situații pentru care nici consilierea, nici coachingul nu sunt potrivite. Dacă un medic psihiatru ți-a pus un diagnostic și ți-a recomandat psihoterapie, locul potrivit e la un psihoterapeut. La fel, dacă ceea ce trăiești vine des, e foarte intens și durează mult: știi ce ar trebui să faci, dar pur și simplu nu te poți opri. În aceste cazuri îți spun deschis și te îndrum către un specialist.
Cum decidem împreună
Nu trebuie să știi dinainte în care colț al matricei te afli. Asta stabilim împreună.
Primul pas e un telefon. Sună-mă la 0723.260.552 și povestește-mi pe scurt ce te aduce. Dacă îmi scrii de pe laptop, mă găsești și pe WhatsApp, la același număr, dar prefer să vorbim.
Al doilea pas e sesiunea de explorare. Durează 90 de minute și costă 300 RON. În sesiune ne uităm împreună la situația ta și vedem în care dintre cele patru colțuri ale matricei te recunoști. Apoi hotărâm ce fel de colaborare are sens: consiliere, coaching sau, dacă e cazul, recomandarea către un psihoterapeut.
Iar înțelegerea pe care o facem atunci nu e bătută în cuie. Dacă pe parcurs se schimbă ceva, o rediscutăm deschis, așa cum am descris în articolul despre contractul de coaching.
Acum, după ce ai citit, îți e mai ușor să alegi între consiliere și coaching? Dacă da, ce te-a ajutat cel mai mult? Dacă nu, ce întrebare ți-a rămas? Scrie-mi în comentarii, chiar și o singură propoziție. Mă ajută să explic mai bine.